Imbunatatirea funciara

Descriere

“ Atunci cînd Linda îmi sugerase să scriu despre asta i-am răspuns, ţin minte, că nu avea nici un rost. Că o astfel de experienţă, cum zicea ea, nu interesează pe nimeni şi pe deasupra era îndoielnic faptul că harul de atunci venise după mine, stingher şi nebăgat în seamă, că mă însoţise peste tot, nefolosit şi ignorat, că nu se pipernicise pînă la ştergere. Pentru că funcţia creează organul, nu ? Şi totuşi, încă din acea clipă, dorinţa începuse să crească în mine, din ce în ce mai stăruitor şi mai puternic, asemeni unui cancer aş putea zice, o dorinţă pe care o uram şi care la rîndul ei mă înăbuşea şi voia să străpungă, să rupă învelişul fragil al împotrivirii. Mi, se întîmpla în unele nopţi să mă trezesc scăldat în sudori, cu chipul lui Kagula luminînd cu o fosforescenţă albăstrie întunericul. Iar într-o zi, după discuţia aceea cu fiica mea, cînd m-am hotărît s-o fac totuşi, să dau curs adică acelui impuls, mi-am dat seama că ceea ce rămăsese în memoria mea, odată aşternut pe hîrtia curată şi albă, devenea o lamentaţie nebuloasă şi incoerentă, că nu existau decît resturi, ca într-o cameră evacuată de un chiriaş indolent. De fapt ce voia să fie această rememorare ? O justificare ? O explicaţie ? O mărturisire ’! O tentativă de a-mi desprinde fiinţa din mulajul atît de bine solidificai al timpului ? Acum, după aproape douăzeci de ani. cum zice un roman celebru ? Asta i-o spusesem şi lui Matei, Stiu, beam bere şi, înainte de a-mi fi dat vreun răspuns, e1 mă privi într-un fel care mi se păruse a fi o ironie secretă. “