Indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie, editia a IV-a (1987)

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Apărut la Editura Academiei Republicii Socialiste România în 1987, „Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație”, ediția a IV-a, este o lucrare de referință destinată celor care doresc să-și consolideze cunoștințele de limba română standard. Elaborat sub egida Academiei și a Institutului de Lingvistică al Universității din București, acest volum se prezintă ca un ghid esențial pentru utilizarea corectă a limbii, într-o perioadă în care normele lingvistice erau definite cu o rigoare academică deosebită.

Structura cărții este didactică și pragmatică, împărțind materia în trei secțiuni principale, corespondente titlului: ortografia, ortoepia și punctuația. Fiecare secțiune este dezvoltată cu exemple clare și cu o argumentație lingvistică pertinentă, facilitând înțelegerea și aplicarea regulilor. Deși este o ediție din 1987, materialul de bază rămâne în mare parte relevant, oferind o perspectivă valoroasă asupra evoluției și stabilizării normelor lingvistice românești.

Ortografia este abordată sistematic, de la regulile generale de scriere a cuvintelor, până la aspecte mai complexe, precum scrierea neologismelor, a cuvintelor compuse sau a formelor flexionare. Explicațiile sunt concise, dar suficiente pentru a lămuri dilemele comune. Un punct forte este atenția acordată excepțiilor și cazurilor particulare, esențiale pentru o ortografie impecabilă.

Secțiunea de ortoepie se concentrează pe pronunția corectă a cuvintelor, un domeniu adesea neglijat, dar de o importanță fundamentală pentru comunicarea orală. Sunt prezentate reguli de accentuare, de pronunție a vocalelor și consoanelor în diverse contexte fonetice, precum și indicații pentru pronunția cuvintelor de origine străină. Această parte a îndreptarului este deosebit de utilă pentru studenți, profesori, jurnaliști și oricine dorește să-și perfecționeze dicția și exprimarea orală.

În fine, capitolul dedicat punctuației oferă o detaliere a rolului fiecărui semn de punctuație, explicând funcțiile acestora în organizarea sintactică și semantică a textului. Exemplele sunt extrase din literatura română clasică și contemporană, ilustrând utilizarea corectă a virgulei, punctului și virgulă, a ghilimelelor, parantezelor și a celorlalte semne. Această secțiune este indispensabilă pentru oricine scrie texte, de la corespondență la lucrări academice.

Puncte forte:

• Claritate și rigoare: Limbajul este academic, dar accesibil, iar explicațiile sunt logice și bine structurate.


• Exemple ilustrative: Numărul mare de exemple concrete ajută la înțelegerea și aplicarea corectă a regulilor.


• Acoperire exhaustivă: Abordează o gamă largă de aspecte ortografice, ortoepice și de punctuație.


• Valoare istorică și lingvistică: Oferă o perspectivă asupra normelor limbii române așa cum erau ele stabilite la sfârșitul anilor '80.

Puncte de atenție:

• Actualizare: Fiind o ediție din 1987, este important de menționat că unele norme, în special cele ortografice legate de folosirea lui "î" și "â" sau a cratimei în anumite neologisme, au suferit modificări după reforma din 1993. Cititorul contemporan ar trebui să fie conștient de aceste diferențe și să consulte, în paralel, și edițiile mai recente ale DOOM.


• Stilul sobru: Prezentarea este strict academică, lipsind elementele de design sau abordările "prietenoase" specifice manualelor moderne.

În concluzie, „Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație”, ediția a IV-a (1987), rămâne o resursă valoroasă pentru pasionații de limba română, pentru lingviști și pentru cei interesați de istoria normării limbii. Este o mărturie a efortului academic de a păstra și a promova rigoarea în utilizarea limbii române, oferind un fundament solid de cunoștințe, chiar dacă necesită o anumită contextualizare în raport cu normele actuale.