Lostrita

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

„Lostrița” de Ion Lăncrănjan, publicată la editura Albatros, se prezintă ca o explorare profundă a relației om-natură și a impactului mitului asupra psihicului individual și colectiv. Narațiunea, deși aparent simplă, capătă nuanțe complexe, transcedând o simplă poveste de pescuit pentru a deveni o parabolă despre obsesie, identitate și căutarea sensului într-o lume marcată de forțe primordiale.

Cartea urmărește destinul lui Ilie, un pescar obsedat de capturarea unei lostrițe legendare, o ființă acvatică de o frumusețe hipnotizantă, care devine pentru el mai mult decât un simplu pește: un simbol al libertății, al purității și, în cele din urmă, al propriei sale destine. Lăncrănjan reușește să creeze un personaj memorabil, a cărui monomanie este zugrăvită cu o finețe psihologică rară. Cititorul este invitat să pătrundă în mintea lui Ilie, să-i înțeleagă motivările adânci și lupta interioară, un amestec de admirație, dorință și, inevitabil, o formă de iubire față de creatura mistică.

Stilul autorului este marcat de o oralitate specifică, cu descrieri vii și detaliate ale peisajului transilvănean, care devine un personaj în sine. Râul, cu forța și misterul său, nu este doar un cadru, ci o entitate vie care modelează existența pescarilor și a sătenilor. Lăncrănjan folosește un limbaj bogat, presărat cu arhaisme și regionalisme, care conferă autenticitate și profunzime textului, transportând cititorul într-o lume aproape uitată, unde natura încă dictează ritmul vieții.

Unul dintre punctele forte ale cărții este modul în care autorul împletește realismul cu elementele fantastice și mitologice. Lostrița nu este doar o metaforă, ci o prezență palpabilă, o entitate care tulbură liniștea comunității și provoacă o serie de evenimente tragice. Mitul lostriței, bine înrădăcinat în folclorul local, este recontextualizat și transformat într-o oglindă a dorințelor și temerilor umane.

Deși povestea are un deznodământ tragic, ea nu lasă un gust amar, ci mai degrabă o senzație de catharsis. „Lostrița” este o meditație asupra naturii implacabile a destinului, asupra sacrificiului și a prețului pe care omul este dispus să-l plătească pentru a-și atinge visurile. Este o carte care te invită la reflecție, care te provoacă să-ți pui întrebări despre limitele voinței umane și despre modul în care forțele invizibile ale lumii ne pot modela existența.

În concluzie, „Lostrița” lui Ion Lăncrănjan este o lectură esențială pentru cei pasionați de proza românească modernă, o carte care rămâne relevantă prin temele sale universale și prin forța sa artistică. Este o mărturie a talentului unui autor care a știut să extragă din specificul local o poveste atemporală, capabilă să rezoneze cu sensibilitatea oricărui cititor.